Filosofia Zampieri a lui Paolo

1333032800_66725600_VIPImageSuplu şi îngrijit, parcă scos din cutie, Paolo stă în faţa a 12 designeri moldoveni şi le povesteşte despre nişte faţade dintr-un material nou, multifuncţional. Paolo arată cum acesta poate fi folosit la blaturile sau pereţii mobilei pentru bucatarie, dar şi ca plăci aplicabile pe exterioarele caselor.

Avantajul acestui material este că, graţie unor detalii suplimentare,  poate produce energie aproape la fel de bine ca o baterie solară. E un fel de know-how în lumea designului şi arhitecturii… Apoi ne uimeşte cu nişte scaune vintage teleportate într-un interior extra modern creat de el, un melanj fascinant. Paolo are 40 de ani şi ultimii 20 dintre ei i-a petrecut transformând atelierul în care familia sa producea bucătării într-un adevărat imperiu al  mobilierului şi designului pe nume Zampieri. De cinci ani, bucătăriile lui Paolo au început să dea acea linie delicată livingurilor din casele moldovenilor. Ei, moldovenii care „poartă” Zampieri, nu sunt foarte mulţi, dar au gusturi absolut speciale şi certitudinea că Zampieri produce ce e mai bun. Dar haideţi mai bine să-l cunoaştem pe Paolo şi filosofia afacerii sale.

Paolo, când lumea zice Zampieri, care e asocierea – că îţi pronunţă numele sau că vorbesc despre un brand?
Şi una, şi alta. Familia mea este cea care a creat acest brand.

Care este povestea afacerii Zampieri?
Acum 40 de ani, afacerea familiei mele a început de la un atelier modest de producere a bucătăriilor. De 20 de ani, am preluat gestionarea acestei afaceri şi am pus accent pe produsul de design şi cerinţele clientului. Aveam 20 de ani când am început.

Cum au auzit moldovenii despre „creaţiile” tale?
Acum cinci ani, un prieten italian mi-a vorbit despre studioul „Accesit impex” cu care colabora. Până la asta nu mă interesa Estul, nu mă interesa să vând în afara Italiei, cu atât mai puţin în Republica Moldova, dar mă bucur că am regăsit un partener atât de bun în „Accesit impex”. Graţie Vioricăi Bargan, ne întâlnim cu designerii de aici, ei vin la expoziţiile din Italia şi, prin intermediul lor, voi aflaţi despre Zampieri.

Care a fost prima impresie despre oamenii de aici ca eventuali clienţi?
Cel care vrea Zampieri are venituri peste medie şi e un client foarte exigent. Asta se întâmplă în Europa. Creăm un produs de lux, dar totuşi la un preţ accesibil. În R. Moldova nu e foarte bine implantată tradiţia de a proiecta bucătăria ca pe un spaţiu integru, legat perfect cu restul interiorului. Mulţi au rămas încă la ideea bucătăriei simple. Dar sigur că designerii de aici ştiu să creeze interioare de un rafinament excepţional şi mă bucur de faptul că asta le place clienţilor. Au un gust dezvoltat şi un mare interes pentru designul european.

Care este media de viaţă a unei bucătării făcute de tine?
Douăzeci-douăzeci şi cinci de ani. Depinde de exigenţa clientului. S-ar putea să obosească între timp de un model, s-ar putea să vrea să-şi schimbe casa.

Ai fost în saloanele cu mobilă moldovenească. Cum ţi s-au părut?
Nu am văzut mare experienţă aici. Deosebeşti produsul italian imediat. Mobila moldovenească e mai puţin fascinantă. Eu sunt omul detaliilor. Pentru că detaliile fac diferenţa. Şi aici detaliile sunt trecute cu vederea. Or, pentru mine contează enorm ca detaliile şi produsul în ansamblu să creeze emoţii. Eu pun accent pe calitate, inovaţie şi materiale reciclabile, adică naturale. Îmi place să creez modele care amintesc de natură, prin materialele eco. Bucătăria a depăşit de mult conceptul unui simplu spaţiu de gătit. Bucătăria a devenit deja o parte a zonei de zi, a interiorului. Dacă o să ajungeţi vreodată în show-roomul meu de lângă Veneţia, o să vedeţi că în cei 400 de metri pătraţi am plasat doar şase modele de bucătării, pentru că am vrut să le integrez în nişte spaţii mai largi, de living, cu canapele şi alte lucruri, ca să se vadă legătura, conceptul unic la care vrem să ajungem.

Bucătăriile sunt un fel de dragoste pentru tine sau totuşi, o afacere care aduce bani?
Mai întâi, precizez că familia a ales să facă bucătării. Asta i-a plăcut. E un lucru foarte complicat, foarte dificil şi, dacă nu l-aş iubi, nu aş putea merge înainte. Sunt în fiecare zi de la 8 la serviciu. Cândva am început lucrând cot la cot cu muncitorii. Părinţii m-au impus să fac asta ca să înţeleg munca în esenţa ei, să văd care e drumul până la mobila din salon. În vacanţe, mama mă trimitea la fabrică. Tata era mereu sever şi critic. Nu m-a lăudat niciodată.

Nici chiar acum, după ce ai creat un brand de lux?
Nici măcar acum. E un fel de a mă educa. Un fel pe care-l consider corect. Cred că atunci când voi avea copiii mei, o să fiu la fel.

Ce fel de vise are Paolo Zampieri?
O familie unită, copii, siguranţă în ziua de mâine. Uneori trec prin nişte momente atât de complicate, încât îmi vine să mă opresc, să las braţele în jos, dar pasiunea mă ajută să depăşesc momentele critice.

Care este programul tău zilnic?
La 6.30 iau micul dejun. Apoi merg la sală, de două ori pe săptămână. La 7.30 mă pornesc spre birou, unde mă aşteaptă poşta electronică, fac programările, mă întâlnesc cu şeful producere, elaborez cataloage, aprob mostre, rezolv probleme. Lucrez şi sâmbătă dimineaţă, apoi fac jogging sau merg cu bicicleta. Duminica e pentru muzee, expoziţii care adună la Veneţia designeri din toată lumea… Un om de afaceri adevărat nu prea are voie să se relaxeze.

Text: Rodica Ciorănică.
Foto: fotoroom.md.
Locaţie: Pani-Pit.

 

copertanr90